De mic copil am fost invatat sa ajut daca pot.
Disclaimer: Aceasta postare nu este despre laude, merite sau cersit de aplauze.
Mituri despre caritate
Dar mai intai un pic de “MythBusters”.
Daca faci bine nu trebuie sa te lauzi
Mereu cand aud asta – zambesc, pentru ca deseori o aud din partea persoanelor care nu se inghesuie la ajutat oamenii.
Dar iarasi, caritatea prin definitie este – “Ajutorul voluntar acordat celor aflati in dificultate.”
Nimeni nu te obliga sa o faci, nu fi hater pentru ca altii fac ceva.
Este un punct de vedere care cred eu vine din Sfanta Evanghelie dupa Matei, capitolul 6 – “Tu insa, cand faci milostenie, sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta”.
Eu incerc sa contrazic aici, pentru ca informand populatia, cetatenii, despre o nevoie, un necaz, despre cineva care are nevoie de ajutor – in primul rand le aducem la cunostinta o informatie.
Informatia este putere si poate schimba vieti.
Cu totii stim cazuri cand lumea s-a implicat in acte de caritate pentru ca a vazut la un post de televiziune un reportaj.
Mie imi primul rand imi vine in minte Raed Arafat si SMURD-ul, care a fost posibil in mare parte prin implicarea cetatenilor acestei tari.
Deseori o persoana publica care ajuta la mediatizarea cazului – poate trezi si motiva institutiile statului la actiune.
Daca vrei sa atragi atentia populatiei asupra unor probleme din societate – nu prea functioneaza daca o faci “anonim”.
O sa se obisnuiasca si o sa astepte “pomene” mereu
Caritatea trebuie sa fie facuta cu cap.
Daca doar duci bomboane de sarbatori la copii, este probabil de asteptat ca data viitoare cand o sa vii o sa se astepte ca le-ai adus bomboane.
Este vorba de implicare, socializare si educatie.
Vorba aia – “Da-i omului un peste si va avea de mancare o zi. Invata-l cum sa pescuiasca si va avea de mancare toata viata.”
Programele educationale pentru copii si cele de pregatire si incadrare in campul muncii pentru adulti sunt cele mai productive.
Eu personal cred ca copii sunt viitorul si in ei merita sa investim.
Sunt micii cetateni ai acestei tari care poate vor fi urmatorul Henri Coanda sau urmatoarea Nadia Comaneci.
Ajuta doar cei care au de spalat pacate
Sa zicem altfel – ajuta si cei care au de spalat pacate.
Dar iarasi nu ar trebui sa generalizam. Oameni ajuta pentru ca au posibilitatea de a plati inapoi acestui Univers pentru norocul pe care l-au avut.
Nu este litera de lege ca cei ce se implica in acte de caritate (fie financiar, material sau ca voluntari) neaparat au furat sau omorat pe cineva.
Este dorinta lor de a ajuta si de a schimba o viata spre bine.
Statul e de vina! Statul sa-i ajute!
Din pacate da, ONG-urile si voluntarii acestora deseori dubleaza functiile unor institutii ale statului – ajutorul oferit oamenilor strazii, reparatia scolilor, caselor de copii sau spitalelor.
Doar ca daca statul nostru ar fi ideal, caritatea tot nu ar disparea.
Statul poate plati medicamentele scumpe necesare unui copil bolnav, dar nu si oferi contactul uman si sprijinul moral pe care-l ofera voluntarii prin activitatile lor.
Caritatea nu este neaparat despre stat, cat este despre societatea in care traim si spiritul civic.
“It’s not how much we give but how much love we put into giving.”
Mother Theresa
Cateva amintiri
Am ajutat prin a oferi meditatii si sfaturi colegilor mai slabi la invatatura sau prin a da zapada si in fata portii vecinilor mai in varsta.
Asa mi-a zis tata ca e corect, pentru ca ai un impact pozitiv direct asupra vietii altcuiva.
In anii de scoala am fost voluntar la un ONG care se ocupa cu problemele ecologice, in special la noi in comuna.
Mi-a placut mult, simteam ca fac ceva important, ca demaschez gunoiștile neautorizate si ajut sa avem un sat mai frumos si mai curat.
In adolescenta am facut parte dintr-un program (imi scapa acum numele) pentru tineretul din Republica Moldova, am fost si la o tabara impreuna, unde printre altele ne-au povestit si despre boli cu transmitere sexuala BTS/ITS.
Dupa ce ne-am intors din tabara am mers prin scoli si am vorbit altor tineri de varsta mea (14-15 ani) despre BTS si metodele de contraceptie.
Bucuresti – donatii hardware calculatoare
Cand am ajuns in Bucuresti (2012) si mi-am facut upgrade la PC am dat de un grup de oameni frumosi de pe forumul MyGarage impreuna cu care am contribuit (cu piese hardware ramase de la upgrade sau/si cu bani) la asamblarea mai multor calculatoare pentru un centru de copii din Botosani.
Au fost cateva actiuni de suflet zic eu. Consider ca un calculator poate schimba radical viata unui copil – acces la informatii, tehnologie, marirea granitelor si posibilitatilor de viitor.
Daca aveti ceva hardware prin casa si vreti sa faceti un bine – puteti posta in sectiunea Donatii a acestui forum.
Cluj – donatii imbracaminte si incaltaminte
Cand am ajuns in Cluj (2018) am facut un inventar al garderobei si am reusit sa adun 2 saci mari de haine (curate si bune, care din diverse motive – ingrasat/slabit/a trecut moda) pe care nu le-am purtat de cel putin 1 an de zile.
Hainele si incaltamintea am donat-o in containerele pe care le puteti vedea prin tot Clujul.
Mai mult loc in garderoba, un aer mai minimalist + o fapta buna, mai ales acele geci de iarna si bocanci.
Perioadele reci fiind cele mai nasoale pentru oamenii nevoiasi.
De atunci mi-am creat acest obicei si la fiecare 3-4 luni imi revizuiesc garderoba.
Cluj – Corporate Social Responsibility (CSR)
Compania la care lucrez ca programator are mai multe programe de CSR, printre care:
– Plantare de copaci
– Pregatirea rucsacului de scoala pentru copii din familii social-vulnerabile
– Pregatirea de cadouri in preajma sarbatorilor de Craciun pentru copii
– Oferirea de mese calde oamenilor strazii
si multe altele.
Este modul prin care companiile sustin in primul rand educatia si incearca sa creeze un mediu social bun pentru toate păturile populatiei.
Weekend-ul acesta, cu cativa colegi de la birou am fost in satul Dezmir din judetul Cluj, in calitate de voluntari pentru a participa la o activitate cu copiii de care se ocupa un ONG din Cluj.
Am facut cunostinta cu fiecare dintre copii si impreuna am facut salam de biscuiti.
A fost o zi minunata plina de zambete si voie buna.
Am cunoscut oameni faini si voluntarii ONG-ului, care depun un efort foarte mare pentru a ajuta si educa copiii din sat.
Pentru a le oferi nu doar dulciuri dar si speranta unui viitor mai bun.
Cu siguranta vom mai colabora cu ei si in alte actiuni.
Si inca ceva…
A iesit o postare destul de mare, dar cu ce am vrut sa-ti continui ziua dupa ce inchizi aceasta pagina –
“Nu este o rusine sa ajuti, nu trebuie sa fii bogat sa ajuti, donatiile nu sunt despre sume mari, sunt despre muuuulte sume mici. Tu poti schimba lumea in bine.”
O zi frumoasa sa ai!